Tarhonul (Artemisia dracunculus) este o plantă aromatică perenă, apreciată pentru frunzele sale subțiri, de culoare verde intens, cu o aromă distinctă, ușor amăruie și picantă. Planta poate atinge o înălțime de 60-120 cm și se dezvoltă sub formă de tufe bogate, cu tulpini ramificate. Frunzele sunt înguste, lungi de 2-8 cm, netede și lucioase, având un miros specific, intens. Tarhonul înflorește în perioada iulie-septembrie, florile fiind mici, de culoare galben-verzuie, grupate în inflorescențe rare.

Cultivare și întreținere

• Tarhonul preferă solurile fertile, bine drenate, cu un pH cuprins între 6,5 și 7,5.
• Se recomandă plantarea în zone însorite, ferite de curenți puternici de aer.
• Udarea trebuie să fie moderată, evitând excesul de apă care poate duce la putrezirea rădăcinilor.
• Tarhonul este rezistent la secetă, dar pentru o dezvoltare optimă este indicată irigarea regulată în perioadele foarte uscate.
• Se poate înmulți prin semințe, butași sau divizarea tufelor mature.

Utilizări

• Frunzele de tarhon sunt folosite ca ingredient aromatizant în diverse preparate culinare: supe, sosuri, salate, marinade, murături și preparate din carne sau pește.
• Tarhonul este un ingredient de bază în bucătăria franțuzească, fiind folosit în sosuri precum Béarnaise și în oțeturi aromate.
• Frunzele pot fi utilizate atât proaspete, cât și uscate, păstrându-și aroma intensă.